ASEZ'ARE, asezări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) aseza si rezultatul ei. 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuinţe, de construcţii care alcătuiesc un mediu de viaţă umană. 3. (Rar) Mod de organizare (socială). - V. aseza.
Sursă : DEX'98 (29510)  - cata

ASEZ'ARE s. v. astâmpăr, asezământ, calm, fundaţie, liniste, odihnă, pace, repaus, tihnă.
Sursă : Sinonime (172748)  - siveco

ASEZ'ARE s. 1. instalare, plasare. (~ lui într-un fotoliu.) 2. v. asternere. 3. v. stabilire. 4. v. ampla-sare. 5. v. aranjare. 6. v. alcătuire. 7. (concr.) amplasament, amplasare, loc, poziţie, (rar) situare, situaţie, (înv.) asezământ, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Prin ~ e o localitate pitorească.) 8. (concr.) aglomeraţie, localitate, (înv.) politie. (O ~ umană.) 9. (concr.) adăpost, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălas, (reg.) sălasnă, (Transilv., Ban. si Bucov.) cortel, (înv.) locas, mutare, mutat, odaie, sat, sălăsluinţă, sălăsluire, sedere, sezământ, sezut, (fig.) bârlog, cuib, culcus. (Unde îsi are ~?) 10. (concr.) sălas, satră. (~ de ţigani.)
Sursă : Sinonime (172747)  - siveco

asez'are s. f., g.-d. art. asezării; pl. asezări
Sursă : DOR (224656)  - siveco

ASEZ//'ARE ~ări f. 1) v. A ASEZA si A SE ASEZA. 2) Loc unde s-a stabilit o comunitate umană; grup de locuinţe; localitate. ~ omenească. /v. a (se) aseza
Sursă : NODEX (324000)  - siveco